Afecțiuni ale discului intervertebral

Ce este spondiloza?

Spondiloza este un fenomen de îmbătrânire. Odată cu vârsta, oasele și ligamentele din coloana vertebrală uzată conduc la spurturi osoase ( osteoartrită). De asemenea, discurile intervertebrale se degenerează și slăbesc, ceea ce poate duce la hernii de disc și discuri bombate. Poate afecta orice regiune a coloanei vertebrale: zona cervicală ( gâtul ), zona toracică ( partea superioară, mijlocul spatelui ) și zona lombară. Majoritatea pacienților cu spondiloză nu necesită intervenții chirurgicale la nivelul coloanei vertebrale. Cu toate acestea, îmbătrânirea este un proces individual. Unii oameni vor simți efectele ( mai ales durerea ) coloanei îmbătrânite mai devreme, iar alții s-ar putea să nu prezinte dureri la nivelul coloanei deloc. Totul depinde de modul în care părțile din coloana vertebrală se schimbă, și dacă aceste modificări afectează măduva spinării sau nervii spinali.

Simptomele spondilozei

Simptomele depind de locul în care coloana vertebrală este afectată de spondiloză. Aceste simptome pot varia de la ușoare la severe, și pot deveni cronice. Acestea pot include:

Gât ( zona cervicală ). Durerea care apare și dispare; Durerea care se răspândește în umeri, brațe, mâini sau degete; Rigiditate dimineața la gât sau umăr, sau o gamă limitată de mișcare; Amorțeală a gâtului sau umărului; Slăbiciune sau furnicături în gât, umeri, brațe, mâini sau degete; Durere de cap resimțită în ceafă; Pierderea echilibrului; Dificultăți la înghițire ( acest lucru este rar, dar poate apărea dacă măduva spinării este comprimată ).

Zona toracică. Durere în secțiunile superioare și medii ale spatelui; Îndoirea și extinderea corpului declanșează durere; Rigiditate la spate la coborârea din pat dimineața.

Zona lombară. Durere care apare și dispare; Rigiditate la spate dimineața; Durere care scade după odihnă sau exerciții; Slăbiciune sau amorțeală în partea de jos a spatelui; Sciatică ( durere ușoară până la intensă a piciorului); Slăbiciune, amorțeală sau furnicături la nivelul spatelui, picioarelor sau tălpilor; Dificultate în mersul pe jos; Tulburări ale intestinului sau ale vezicii urinare ( acest lucru este rar, dar poate apărea ).

Boala degenerativă a discului intervertebral

Boala degenerativa a discului intervertebral nu este o boală propriu-zisă, ci mai degrabă un termen folosit pentru a descrie modificările ce se petrec la nivelul discurilor intervertebrale odată cu înaintarea în vârstă. Discurile intervertebrale sunt structuri moi, compresibile, ce separă vertebrele ce constituie coloana vertebrală. Discurile se comporta ca sisteme ce absorb șocurile la nivelul coloanei vertebrale, permițându-i acesteia să se flecteze, să se îndoaie și să se răsucească. Boala se poate produce la orice nivel al coloanei, totuși, cel mai adesea apare la nivelul discurilor din regiunea inferioară a spatelui ( regiunea lombară ) și porțiunea inferioară a gâtului ( regiunea cervicală ).

Modifcările de la nivelul discului pot duce la apariția durerilor în spate și la nivelul cefei, precum și la:

- osteoartrită, distrugerea țesutului ( cartilajului ) ce acoperă și protejează articulațiile;

- hernie de disc, o protuzionare anormală sau chiar distrugere a unui disc intervertebral;

- stenoză de canal spinal, îngustarea canalului spinal, spațiul de la nivelul coloanei vertebrale ce conține măduva spinării.

Aceste afecțiuni pot comprima măduva spinării și nervii, ducând la apariția durerii și posibil la afectarea funcției nervilor.

Cauze

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, discurile intervertebrale se distrug sau degenerează, ceea ce poate duce la anumite persoane la apariția bolii degenerative a discului.

Printre aceste modificări ce apar odată cu înaintarea în vârstă amintim:

- pierderea de lichid de la nivelul discurilor intervertebrale, ceea ce duce la scăderea capacității acestora de a absorbi șocurile și le face mai puțin flexibile. Pierderea de lichid duce și la micșorarea discului, reducându-se astfel distanța dintre vertebră și disc;

- apariția de mici fisuri sau crăpături în stratul extern ( annulus sau capsulă) al discului. Materialul de consistență gelatinoasă din interiorul discului ( nucleul pulpos ) poate fi împins în afara prin aceste fisuri sau crăpături ale capsulei, ceea ce face ca discul să protruzioneze, să se rupă sau să se fragmenteze.

Aceste modificări sunt mai probabil să apară la persoanele ce fumează și desfășoară activități fizice solicitante ( precum ridicarea în mod repetat de greutăți ). De asemenea, persoanele obeze sunt mai predispuse la apariția bolii degenerative a discului.

Un traumatism acut ce se soldează cu hernierea discului (precum o căzătură) poate declanșă procesul degenerativ. Pe măsură ce spațiul dintre vertebre se micșorează, apare o diminuare a structurilor ce protejează vertebrele, astfel încât coloana vertebrală devine instabilă. Organismul reacționează prin sinteza unor excrescențe osoase ( osteofite ). Osteofitele pot comprima rădăcinile nervilor spinali sau chiar măduva spinării, ceea ce duce la apariția durerii și la alterarea funcției nervilor.

Simptome

Boala degenerativă a discului intervertebral poate duce la apariția durerii la nivelul spatelui și cefei, totuși, aceste simptome variază de la un individ la altul. Numeroase persoane nu resimt durerea, în timp ce altele, cu același grad de leziune la nivelul discului intervertebral, resimt dureri puternice ce le limitează activitățile. Locul de apariție al durerii depinde de poziția discului afectat. Afectarea discurilor de la nivelul porțiunii superioare a coloanei duce la apariția durerii la nivelul cefei și brațelor, pe când afectarea discurilor din porțiunea inferioară a colonei vertebrale determină apariția durerii în porțiunea inferioară a spatelui, în fese sau în picioare. Durerea se înrăutățește de obicei odată cu mobilizarea, la mișcări precum aplecarea, înălțarea și răsucirea. Durerea poate fi declanșată de un traumatism major ( precum un accident de mașină ) sau de traumatisme minore ( precum căzătură de la mică înălțime ) sau de mișcări obișnuite ( precum aplecarea pentru a apuca ceva ). De asemenea, poate avea un debut insidios, fară un motiv anume și se poate agrava odată cu trecerea timpului. În anumite cazuri, senzații de amorțire sau înțepături pot fi resimțite la nivelul brațelor și picioarelor.

Osteonecroza capului femural

Necroza avasculară de cap femural reprezintă o afecțiune dureroasă a șoldului care apare atunci când vascularizația la nivelul șoldului este întreruptă. În lipsa sângelui celulele osoase mor astfel încât necroza aseptică de cap femural poate conduce în cele din urmă la distrugerea articulației șoldului și artroză ( coxartroză ).

Deși osteonecroza ( necroza osoasă ) poate apărea în orice os, necroza avasculară afectează cel mai des șoldul. Șoldul este o articulație de tip minge-cavitate în care cavitatea este formată din acetabul de la nivelul bazinului, iar „mingea” este formată de capul femural sau capătul superior al femurului. Un țesut neted și alunecos, denumit cartilaj articular, acoperă suprafața capului femural și al acetabulului. Acesta determină o fricțiune redusă și contribuie la „alunecarea” oaselor unul pe celălalt menținând o bună mobilitate a șoldului.

Cauze

Osteonecroza șoldului se dezvoltă atunci când alimentarea cu sânge a capului femural este întreruptă. În absența unui aport adecvat de sânge, osul de la capătul superior femurului (capul femural) moare ducând la prăbușirea capului femural. Drept urmare, cartilajul articular care acoperă oasele șoldului se prăbușește la rândul său, conducând la artroză și invaliditate.

Factori de risc

Deși nu se cunosc cauzele exacte ale lipsei de aport sanguin, există mai mulți factori de risc ce pot facilita apariția bolii:

Traumatismele – luxarea șoldului, fracturile de șold, și alte traumatisme la nivelul șoldului pot afecta vascularizația și împiedică circulația sângelui la nivelul capul femural;

Alcoolismul;

Medicamentele corticosteroidiene – se utilizează pentru tratarea mai multor boli precum astm, artrită reumatoidă și lupusul eritematos sistemic. Deși nu se cunoaște exact mecanismul prin care aceste medicamente duc la osteonecroză, studiile au arătat că există o legătură între această afecțiune și utilizarea pe termen lung a medicamentelor steroidiene;

Alte afecțiuni medicale – necroza aseptică de cap femural este asociată cu alte afecțiuni, printre care boala de cheson ( tulburări cauzate de depresurizare ), anemia cu celule falciforme, tulburările mieloproliferative, boala Gaucher, lupusul eritematos sistemic, boala Crohn, trombofilia și vasculita.

Simptome

Osteonecroza de cap femural evoluează în etape. De regulă, primul simptom îl reprezintă durerea de șold, localizată în zona inghinală sau fesieră. Pe măsură ce boala avansează, statul în picioare și plasarea greutății pe șoldul afectat vor fi din ce în ce mai dificile iar mișcarea articulației șoldului exacerbează durerea.

Evoluția bolii se întinde pe o durată de la câteva luni la câțiva ani. Foarte importantă este diagnosticarea timpurie a bolii deoarece, așa cum afirmă unele studii, tratamentul în faza incipientă are rezultate mai bune și e mai puțin invaziv.

Încordarea mușchilor lombari

Atunci când faţetele articulare sau alte structuri ale coloanei vertebrale suferă leziuni sau devin inflamate mușchii mari ai spatelui se pot contracta, cauzând dureri lombare și limitarea mișcărilor. O altă cauză frecventă a durerilor de spate poate fi mușchiul popliteu, mușchiul mare din spatele coapselor. Pacienții care suferă de contracturi ale mușchiului popliteu au tendința de a dezvolta dureri în zona inferioară a spatelui. Explicația constă în faptul că încordarea mușchiului popliteu limitează mișcarea pelvisului, astfel încât mișcarea este transferată segmentelor de mișcare aflate în partea de jos a zonei lombare ceea ce mărește stresul în această zonă. Reabilitarea se axează pe exerciții de întărire a mușchilor și de întindere a tendonului popliteu.

Un episod de durere lombară care durează mai mult de două săptămâni poate duce la slăbirea mușchilor ( din cauză că folosirea mușchilor este dureroasă, cei afectați de durerea lombară au tendința de a evita acest lucru ). Acest proces duce la atrofie și slăbirea mușchilor, ceea ce determină și mai multe dureri de spate, din cauza că mușchii slăbiți nu pot susține la fel de bine coloana vertebrală.

Stresul cronic poate de asemenea să determine slăbirea mușchilor și apariția durerilor de spate. Stresul face ca mușchii să se încordeze, fiind astfel privați de energia necesară susținerii coloanei.

Legătura dintre mușchi, postură și durerile lombare

Puterea și flexibilitatea mușchilor sunt esențiale pentru a menține poziția neutră a coloanei vertebrale. Existența unor mușchi abdominali slabi determină contractarea mușchilor flexori ai șoldului, ceea ce accentuează curbura coloanei în zona lombară. În cazul în care curbura este accentuată ( afecțiune numită lordoză ) rezultă o postură nesănătoasă a coloanei. Menținerea unei posturi corecte a coloanei corectează dezechilibrele musculare și poate contribui la reducerea durerilor de spate prin distribuirea egală a greutății pe toate zonele coloanei.

Din grijă pentru sănătatea ta,

Echipa Edera