Ceaiurile din plante și efectul lor terapeutic

Ceaiul și infuziile de plante

Chiar dacă pare greu de crezut ceaiul, și nu cafeaua, este băutura cu cea mai mare răspândire în lume. Stimulant, răcoritor și aproape lipsit de calorii (sub 2 cal/100 g), ceaiul nu este doar plăcut și reconfortant, ci reprezintă un agent antioxidant puternic împotriva îmbătrânirii și a multiplelor afecțiuni degenerative legate de înaintarea în vârstă. Pe lângă catechine, o subclasă de flavonoide care îi conferă gustul specific și efectele salutare, în ceai găsim cea mai mare concentrație de polifenoli (alta grupă de fitonutrienti benefici), enzime și cafeină (numită în acest caz theina).
Similar apei și cafelei, ceaiul nu are o valoare nutritivă proprie pentru că nu conține proteine, glucide, lipide, nici minerale sau vitamine. Este un lichid pe care putem să-l consumăm pentru a acoperi aportul hidric zilnic și este o alternativă sănătoasă pentru apă (cu condiția să nu fie îndulcit). Având în vedere zecile de sortimente care există alături de nenumărate ritualuri de servire, ceaiul poate fi transformat, după moda englezească, într-o gustare plăcută și lipsită de calorii.
La greutate egală, frunzele de ceai au același conținut de cafeina ca și boabele de cafea.
Pentru că se folosește o cantitate mică de ceai la preparare, băutura obținută este mai „slabă“ decât cafeaua, adică are doar jumătate din conținutul de cafeină al acesteia (30-40 mg/ceașcă). Chiar dacă fac parte din aceeași categorie a alcaloizilor ca și cafeina, theina și theobromina din ceai conferă acestuia proprietăți stimulatoare moderate. Theobromina, similar cafeinei, stimulează funcționarea rinichilor, ameliorează circulația, crește diureza și favorizează eliminarea excesului de lichide. Deoarece drenează apa extracelulară din organism, ceaiul are reputația de produs pentru slăbit.

Ceaiurile din plante
Ceaiurile din plante pot fi așadar realizate din flori sau frunze proaspete sau uscate, frunze, semințe sau rădăcini, și sunt infuzate prin turnarea apei fierbinți peste părțile plantei/plantelor și lăsându-le să se înmoaie pentru câteva minute (de obicei în jur de 10-15 minute), timpul de infuzare depinzând foarte mult de tipul de plantă și de obiectivul propus în momentul în care dorim să preparăm ceaiul. Ceaiul de plante poate fi obținut de asemenea prin decocție (decoct) sau prin macerare. Ceaiul din plante poate fi consumat fierbinte, fie lăsat să se răcească și să se odihnească în funcție de scopul lui final și de preferințele consumatorului.

Infuziile de plante
Greșit denumite „ceai“, infuziile sunt băuturi naturale lipsite de cafeină obținute prin scufundarea diferitelor plante în apă fierbinte. Multe dintre ele au proprietăți medicinale și majoritatea favorizează digestia, relaxarea sau somnul. Plantele folosite pentru infuzii conțin principii active (uleiuri esențiale, alcaloizi, fitonutrienti) și sunt cunoscute dintotdeauna drept remedii naturiste ale diferitelor afecțiuni. Cel mai frecvent se obțin infuzii din: mușețel, mentă, tei, levănțică, sunătoare, rozmarin etc.

Ceaiul – un aliment funcțional
Există numeroase studii științifice care vizează efectele benefice ale ceaiului asupra sănătății, multe din calitățile acestuia făcându-l aproape miraculos. Ceaiul este un produs necesar funcționării optime a organismului și ar trebui să fie prezent în dieta zilnică, ca și aliment funcțional.
De la îmbătrânire până la bolile cardiovasculare și cancer, totul se datorează efectului nociv al radicalilor liberi, care declanșează reacții oxidative în organism. Orice substanță care blochează acest fenomen se numește antioxidantă și trebuie folosită cu încredere. Începând cu vitamina C, cel mai „banal“ antioxidant, și terminând cu mai nou descoperiții fitonutrienti (elemente prezente doar în produsele de origine vegetală), există o preocupare majoră pentru găsirea căilor de înglobare a substanțelor antioxidante în tratamentul și prevenirea maladiilor.
Cantitatea mare de flavonoide din ceai și mai ales concentrația crescută de catechine din ceaiul verde, îl recomandă pentru consumul zilnic drept sursă majoră de antioxidanți. Chiar dacă natura fitonutrientilor (polifenoli, flavonoide) diferă de la un sortiment de ceai la altul în funcție de felul în care frunzele au fost tratate, variațiile se reflectă mai mult în gust, puterea antioxidantă fiind comparabilă.
O echipă de cercetători din Boston a măsurat indicele ORAC (oxygen radical absorbance capacity) pentru ceai și alte 22 fructe și legume și a constatat că ceaiul, infuzat în apă timp de 5 minute, este cel mai bine cotat. Această concluzie nu sugerează înlocuirea fructelor și legumelor din alimentație, ci recomandă consumul regulat de ceai, pe post de aliment funcțional.

Virtuțile medicale ale fitonutrienților din ceai

Bolile cardiovasculare
Marii băutori de ceai au un risc scăzut de deces prin boli cardiovasculare, mecanismul responsabil de acest fenomen fiind reducerea oxidării colesterolului și implicit diminuarea progresiei proceselor de ateroscleroză. Puterea antioxidantă a ceaiului împiedică colesterolul să adere la pereții arteriali și mai mult, reduce nivelul acestuia în sânge.
Un consum de ceai de minim 5 cești/zi scade cu 70% riscul de accident vascular cerebral și cu 40% riscul de criză cardiacă.
Mecanismul prin care flavonoidele din ceai au rol protector cardiovascular este dublu:
reduc agregarea plachentară și formarea cheagurilor de sânge, cauza frecventă a accidentelor vasculare, atenuează leziunile pereților arteriali cauzate de radicalii liberi și previn dezvoltarea plăcilor de aterom.
Sistemul imunitar
Un raport al cercetătorilor americani afirmă că în ceai există un factor care crește de 5 ori activitatea sistemului imunitar și stimulează apărarea naturală a organismului. Substanța numită L-thea-nina activează limfocitele, elementele primare de luptă împotriva infecțiilor bacteriene, virale și parazitare, care au și funcție anti-tumorală prin reglarea secreției de interferon.
Cancerul
Cercetările efectuate în laborator au arătat că fitonutrienții din ceai blochează proliferarea cancerului, iar studiile efectuate pe animale au demonstrat același efect. La oameni nu este nimic dovedit, însă este evident că există o incidență redusă pentru cancerul de sân, piele, stomac și esofag la populațiile care consumă mult ceai. Aplicațiile topice de ceai încetinesc progresia cancerului de piele.
Ceaiul previne cancerul
Moleculele anti-canceroase numite catechine au capacitatea de a bloca vascularizația, creșterea și progresia microtumorilor maligne.
În Arizona a fost studiat efectul ceaiului verde asupra fumătorilor și s-a constatat o scădere cu 30% a modificărilor ADN-ului care preced cancerul. Au fost identificate 2 flavonoide (catechinele EGCG și EGC) capabile să neutralizeze enzimele necesare multiplicării celulelor canceroase. În consecință, ceaiul oferă protecție împotriva proceselor neoplazice cauzate de fumat.
Sistemul digestiv
Taninurile din ceai (similar celor din vin) au proprietatea de a „strânge“ moleculele de proteine de pe suprafața mucoaselor, fapt care explică senzația astringentă pe care ceaiul o exercită asupra cavității bucale. Această acțiune catalizantă și astringentă asupra mucoaselor recomandă folosirea ceaiului în diaree, deoarece ameliorează deshidratarea și reduce pierderea de lichide.
În plus, taninurile se leagă de microorganismele care formează placa bacteriană inactivandu-le, iar fluorul din ceaiul verde protejează împotriva cariilor.
Sistemul respirator
Theofilinele din ceai dilată căile respiratorii și sunt utile în ameliorarea problemelor de respirație. Mai mult, ele intră chiar în compoziția medicamentelor folosite pentru tratarea astmului și insuficienței pulmonare.

Sfaturi practice legate de consumul de ceai
Ceaiul băut în timpul mesei scade absorbția fierului din alimente cu până la 80% din cauza prezenței taninurilor. Persoanele cu risc crescut de anemie (vegetarienii, copiii, adolescentele și femeile înainte de menopauză) trebuie să aștepte 1-2 ore după masă, înainte de a bea o ceașcă de ceai; consumat între mese, ceaiul nu mai prezintă acest dezavantaj.
Efectul inhibitor al flavonoidelor poate fi parțial compensat de câteva picături de lămâie (vitamina C crește absorbția fierului) sau de puțin lapte care leagă taninurile și le blochează acțiunea. Iată explicația științifică pentru obiceiul englezesc de a bea ceaiul cu lapte – este o măsură eficientă de a preveni anemia.
Culoarea ceaiului este determinată de lungimea intervalului de infuzie a frunzelor: ceaiul deschis la culoare este infuzat o perioadă scurtă, conține cu atât are mai multă teină și mai puține taninuri, deci are efect stimulator, ceaiul închis la culoare este infuzat timp îndelungat și este bogat în taninuri care împiedică absorbția theinei din intestin, deci are efect de relaxare.
Ceaiul are nevoie de o perioadă de infuzie de minim 2 minute pentru ca anti-oxidanții și alcaloizii pe care îi conține să fie eliberați în apa caldă.

Originea și istoria ceaiurilor din plante
Literatura de specialitate face referire la ceaiurile din plante medicinale încă din antichitate, existând dovezi scrise despre aceste infuzii provenind din China Antică și din Egiptul Antic. Cei care au lăsat astfel de mărturii evocă detalii referitoare și la ritualurile utilizării ”ceaiului” pe bază de plante, specifice vremurilor respective. Chinezii și egiptenii reprezintă două dintre popoarele foarte preocupate de-a lungul istoriei de beneficiile și efectele utilizării plantelor atât intern cât și extern, așa încât este ușor de explicat de ce aceste două popoare prezintă paleta cea mai bogată de dovezi științifice, documentate, referitoare la constituenții și proprietățile „aurului verde” al planetei. Ierburile își au originile însă și în cultura Ayurvedică, hindușii considerând conform acestei științe că fiecare plantă posedă anumite proprietăți vindecătoare și că omul își poate reechilibra funcțiile organismului dacă ea este preparată și utilizată în combinația și cantitățile corecte.

Articol de Dr. Mihaela Bilic