Cele cinci elemente - Notiuni de medicina chineza

Cele Cinci Elemente -Noțiuni de medicină chineză

Ca manifestări de yin și yang pe pământ, cele Cinci Energii Elementare reprezintă grade variate de „umplere” și „golire” în echilibrul relativ dintre yin și yang în cadrul oricărui sistem particular de energie.

Un vechi text chinez explică acest principiu după cum urmează:
„Prin transformarea lui yang și unirea sa cu yin, cele Cinci Energii Elementare ale Lemnului, ale Focului, ale Pământului, ale Metalului și ale Apei apar fiecare cu natura sa specifică în acord cu proporția de yin şi yang. Aceste Cinci Energii _Elementare își modifică în mod constant sfera lor de activitate, alimentându-se și interacționând una cu cealaltă. Astfel se înregistrează o constantă în transformarea de la golire la abundență și de la abundență la golire, precum un cerc fără început și fără sfârșit.
Interacțiunea acestor forțe primordiale produce schimbări armonioase și ciclurile naturii își urmează cursul lor… Cele Cinci Energii Elementare se combină și se recombină în nenumărate feluri pentru a produce existența manifestă. Toate lucrurile conțin cele Cinci Energii Elementare în proporții variate.”

Există două principii fundamentale ce guvernează organele vitale și reglează relațiile lor funcționale.

Primul principiu
Toate organele principale funcționează în perechi respectând dualitatea yin-yang. Organele yin se numesc dzang sau „solide” și sunt primele implicate în funcțiile de „colectare și stocare”. Organele yang sunt numite fu sau „cavitare” și sunt asociate cu funcțiile de „mișcare și transformare”. Există șase dzang și șase fu asociate în șase perechi yin/yang, fiecare organ fiind reglat de unul din cele Douăsprezece Meridiane Majore.
Al doilea principiu
Fiecare dintre cele șase perechi de organe este guvernată de una din Cele Cinci Energii Elementare, Focul controlând două perechi. Ciclurile de creație și de control ale acestor energii orchestrează relațiile funcționale dintre organe și determină modul în care energiile mediului extern influențează condițiile interne.

Inima: organ yin cu energia Focului
Inima este numită și „Regele” organelor. Tratatul Clasic de Medicină Internă spune: „Inima comandă toate organele si viscerele, adăpostește spiritul și controlează emoțiile”. În limba chineză, termenul pentru „inimă”, hsin, este folosit de asemenea pentru a denumi „mintea”. Când inima este puternică și stabilă, ea controlează emoțiile; când este slăbită și șovăielnică, emoțiile o copleșesc, ea pierzându-și capacitatea de comandă asupra corpului.
Organismul este centrat pe stimulii externi, pe exteriorizare, întreaga energie este comutată pentru împlinirea unor dorințe, așteptări, individul fiind prins într-o plasă de dependențe (de oameni, stări). Nerealizarea acestor așteptări conduce la frustrări, angoase, dezamăgiri și chiar la afecțiuni psihice, de aceea, energia inimii trebuie controlată, „domolită” de către înțelepciunea rinichilor (apa stinge focul!).
„Și-a rupt inima” – suprasolicitarea, dificultatea de a lua decizii, omul fiind prins între două extreme ale aceleiași emoții. Legătura care există între timus și inimă: determină creșterea fizică și cea emoțională a individului. Adultul este o persoană care nu doar fizic și mental, cât, mai ales, emoțional demonstrează stadiul în care se află (conștientizare și asumare).

Timusul este un organ limfopoetic (formează limfocitele T) și glanda endocrină secretând un hormon care stimulează activitatea limfocitelor T. Acestea sunt considerate gardienii sistemului imunitar. Atunci când energia inimii scade, implicit scade și energia timusului, lucru dovedit la depresivi, care dezvoltă boli autoimune. În satele românești se spune „a murit de inimă rea”.
Extern, inima este în relație cu limba, cu care este conectată prin mușchiul cardiac. Culoarea și structura limbii reflectă astfel starea inimii. Tulburările de vorbire ca bâlbâiala și mutismul sunt cauzate frecvent de o disfuncție sau un dezechilibru în energia inimii. Tenul – o reflectare directă a circulației sângelui – este de asemenea un indicator extern al funcției inimii. Energia Focului face din inimă organul dominant al verii, sezonul în care circulația sangvină la suprafața corpului trebuie intensificată pentru a disipa excesul de căldură.
Intestinul subțire: organ yang cu energia Focului

Cunoscut ca „Ministrul Recepției”, intestinul subțire primește hrana parțial digerată din stomac și o prelucrează mai departe, separând „ceea ce este pur de impurități”, apoi asimilează substanțele nutritive purificate și împinge resturile impure către intestinul gros pentru eliminare.
Asociat cu inima prin intermediul energiei Focului, intestinul subțire controlează emoțiile mai importante, fapt care se reflectă în termenul chinezesc duan chang („intestine rupte”), echivalentul expresiei occidentale „inimă frântă”.
Intestinul subțire: gaze la nivelul intestinului subțire înseamnă „idei nedigerate”, „N-am putut să înțeleg, nu pot să transform, deci nu pot să asimilez și să implementez!”
Malabsorbția – absorbție deficitară (absorbție = procesul de trecere a nutrimentelor din intestinul subțire în sânge la ficat și de aici în întregul organism). Mesajul „Nu vreau să mănânc” înseamnă de fapt „Nu vreau să trăiesc așa”, „Nu vreau să asimilez asta în condițiile actuale”.
Obstrucția meridianului energetic al intestinului subțire apare din cauza complexelor de inferioritate, jene ascunse, regrete, vinovăție, timiditate sau în urma unui șoc, persoanele putând avea în istoricul de viață persecutări sau maltratări.

Ficatul: organ yin cu energia lemnului
Ficatul este numit „Generalul” sau „Șeful Statului-Major” și este responsabil cu detoxifierea, hrănirea și refacerea sângelui. Ficatul depozitează cantități mari de glucoză sub formă de glicogen, aceasta fiind eliberată în circulația sangvină atunci când organismul solicită un aport mare de energie metabolică. Ficatul primește toți aminoacizii extrași din alimente de către intestinul subțire și îi recombină pentru a sintetiza variate forme de proteine necesare pentru creșterea și reparația țesuturilor.
Ficatul controlează sistemul nervos periferic care, la rândul lui, reglează activitatea și tensiunea musculară. Imposibilitatea relaxării este adesea cauzată de disfuncție hepatică sau de un dezechilibru în energia Lemnului. Energia ficatului controlează de asemenea ligamentele și tendoanele care, împreună cu mușchii realizează activitatea motorie și determină coordonarea fizică. Funcția ficatului este reflectată în exterior prin starea unghiilor de la mâini și de la picioare, prin ochi și acuitatea vederii. Problemele oculare sunt adesea cauzate mai degrabă de disfuncții hepatice decât de tulburări oculare. Prin asocierea sa cu energia Lemnului, ficatul guvernează creșterea și dezvoltarea, acțiunile și dorințele, ambițiile și creativitatea. Obstrucționarea energiei ficatului poate cauza sentimente intense de frustrare, furie, mânie și, la rândul lor, aceste emoții consumă energia ficatului și îi îngreunează funcțiile într-un cerc vicios autodistructiv.
Exteriorizarea furiei se poate realiza prin erupții la nivelul pielii, când din cauza mâniei și a furiei, sângele rămâne stocat la nivelul ficatului, ceea ce duce la creșterea tensiunii în mușchi, ligamente și tendoane, se poate ajunge, chiar la imposibilitatea relaxării. Ca remediu se pot efectua munci fizice, sport, pentru eliminarea toxinelor.
Nerealizarea dorințelor, ambițiilor, duce la frustrare, fixații, manii. De exemplu, mania curățeniei, fac curățenii de „n” ori pe zi, așezarea lucrurilor într-o ordine strictă, mania muncii fără pauză, neacceptarea relaxării. Așa-numiții workaholici, care se identifică practic cu munca lor, carieriștii care, oricâte masterate, doctorate ar dobândi, tot nu sunt mulțumiți. Cursa acestora este asemănătoare cu a șoarecilor care aleargă în interiorul unei roți. Obosesc, dar nu se pot opri decât atunci când, de multe ori, este prea târziu! Au nevoie de aprecierea altora deoarece ei înșiși nu reușesc s-o facă!
Energia ficatului determină în condiții normale de viață: deschiderea, optimismul, toleranța, capacitatea de a oferi și, de ce nu, în ultimă instanță, credința (încrederea).

Vezica biliară: organ yang cu energia Lemnului
Cunoscută ca „Onorabilul Ministru”, vezica biliară răspunde de „Departamentul Central al Curățeniei”. Ea secretă bila fluidă pură și concentrată, necesară digestiei și metabolizării grăsimilor, iar energia ei furnizează tăria și vitalitatea musculară. Ea conlucrează cu sistemul limfatic pentru a elimina produșii secundari toxici rezultați din metabolismul muscular, înlăturând prin aceasta durerea si oboseala musculară.
Vezica biliară guvernează curajul și hotărârea, fermitatea. În limba chineză, termenul folosit pentru „curaj” este da dan („marea fiere”). Un vechi proverb chinez spune: „Vezica biliară este curajoasă, inima este atentă”, reflectând astfel influenta stimulatoare generativă a Lemnului asupra Focului.
Probleme de drenaj biliar – necunoașterea propriei valori, lipsa stimei de sine, generează nesiguranță, invidie și gelozie. Duce la „amăreala vieții” (bila colecistită este verde și se numește popular fiere).
Obturarea meridianului energetic al vezicii biliare duce la izolare, însingurare, teamă de abandon emoțional, de a fi singur.
O exprimare caracteristică a disfuncțiilor colecistite o reprezintă teama de sărăcie, exprimată printr-o exacerbare a dorinței de posesiune, oamenii au tendința de a se identifica cu valorile pe care le-au dobândit.
Identificarea cu propriul corp e o altă manifestare caracteristică a lui „a avea”, un anumit corp cu o anumită conformație.

Splina și pancreasul: organe yin cu energia Pământului
În medicina chineză, funcționarea organului energetic splină include și pancreasul. Numite „Ministrul Hambarului”, splina și pancreasul controlează extragerea și asimilarea substanțelor nutritive din alimente și fluide, cu ajutorul enzimelor digestive, furnizează energia necesară stomacului și intestinului subțire. Ele reglează cantitatea și calitatea sângelui în circulație și colaborează cu rinichii pentru a controla echilibrul fluidelor din întregul sistem. Energia splinei comandă extragerea energiei din alimente și transportul acesteia de la stomac la plămâni, unde este combinată cu energia din aer pentru a forma Adevărata Energie Umană. Splina influențează în mod direct tonusul și starea țesutului muscular; oboseala membrelor și atrofia musculară sunt indicatori ai deficienței energetice a splinei.
Starea splinei și a pancreasului se reflectă la exterior prin culoarea și tonusul buzelor: buzele roșii, umede, indică o funcționare eficientă a splinei; buzele palide, uscate, sunt semn de slăbire a funcției splinei. Gura este orificiul extern al splinei, iar irascibilitatea sau proasta dispoziție este emoția asociată splinei. Termenul chinezesc pentru „irascibil” este „energia rea a splinei”, o asociație psihopatologică reflectată în termenul englezesc „splenetic” (arțăgos).
Pancreasul este o glandă mixtă. Prin funcția exocrină secretă sucul pancreatic, iar prin funcția endocrină tine sub control una dintre cele mai importante constante ale sângelui, glicemia, ,,dulceața vieții”, insulina fiind principalul hormon hipoglicemiant, iar glucagonul fiind principalul hormon hipoglicemiant. Diabetul, poate reprezenta mesajul „regret” sau poate fi expresia bunătății excesive „mi-e milă pentru alții”, ,,fac mai mult decât pot, pentru că mi-e milă de alții” (eroul neamului). În cazul comei (hipoglicemie) „nimic dulce nu a mai rămas”, „totul e greu”, „sunt împovărat de cutumele sociale”, „sunt măcinat de principii”, în care nici măcar nu mă recunosc pe deplin.
Suprasolicitarea splinei. Splina reprezintă un organ „filtru” pentru sânge, aici se distrug globulele roșii și albe care și-au pierdut proprietățile funcționale și, în același timp, sângele care părăsește splina pleacă cu globule albe și roșii nou formate. O gândire rigidă, obsesivă, articulată pe vederi înguste, prejudecăți, duce la epuizarea energiei splinei, astfel la incapacitatea de transformare interioară necesară autocunoașterii. Acești oameni nu se pot transforma pe ei și încearcă să îi schimbe pe alții și atunci când nu reușesc spun că „lumea e rea”, „din cauza altora”, „au ceva cu mine”.
Anemia (tradusă prin inexistența fierului care intră în structura hemoglobinei) se caracterizează prin schimburi ineficiente de gaze dintre organism și mediu care înseamnă „Mă simt izolat”, „Nu pot să relaționez cu ceilalți”, „Nu pot trăi prezentul”, „Sunt nostalgic”.

Stomacul: organ yang cu energia Pământului
Stomacul este numit „Ministrul Morii”, fiind de asemenea cunoscut și sub numele de „Marea Nutriției”. Responsabil cu aprovizionarea întregului organism cu energie postnatală din digestia alimentelor și a fluidelor, stomacul este privit ca „Rădăcina Vieții Postnatale”
Problemele cu stomacul denotă incapacitatea de a ieși din vechile tipare, scheme de genul „prizonierul trecutului”. Asupra lor se exercită presiunea mediului familial, școală, serviciu, care generează neliniște și neîncredere. La aceste stimulări pot apărea diferite modalități de răspuns:
– auto perfecționismul: premianții, refugiul în serviciu, în carieră (fuga de adevăratele probleme, de exemplu, problemele familiale, relaționale). „Nu mai contează ce simt, cum mă simt, important este să fac ce trebuie!”;
– alcoolismul (alcoolul se absoarbe la nivel de stomac) „La ce bun?”;
– inutilitatea, vinovăția, autopedepsirea, „Nu pot să fac nimic bun, nu sunt în stare de nimic”; „Totul este pierdut” „Este prea târziu”, „Oricum tot aia e, nu mai contează” respingerea sinelui, instalarea unui fatalism (mioritic!).

Plămânii: organe yin cu energia Metalului
Cunoscuți ca „Primul-Ministru”, plămânii controlează respirația și energia, contribuind alături de „Regele” inimă la circulația sangvină. Tratatul Clasic de Medicină Internă menționează: „Energia este comandantul sângelui: când energia se pune în mișcare, sângele o urmează. Sângele este mama energiei; acolo unde circulă sângele, acolo va veni și energia”. Această relație intimă între respirație și puls, sânge și energie, este fundamentul exercițiilor de respirație.
Respirația pulmonară controlează respirația celulară – un proces respirator superficial, neregulat, fiind din acest motiv o cauză majoră a vitalității scăzute și a unui metabolism deficitar. Plămânii controlează totodată pielea care „respiră” prin deschiderea și închiderea porilor, fiind responsabilă cu ajustarea temperaturii corpului prin transpirație și frisoane. La nivelul pielii se formează prima barieră de apărare împotriva energiilor vătămătoare din mediu, ca de exemplu frigul și căldura. Gripa și răceala comună sunt cauzate de afectarea capacității de radiație energetică a pielii care nu mai poate rezista invaziei externe; simptomele acestor boli se stabilesc frecvent la plămâni și pe traiectul bronşic. Pielea palidă și tenul tern sunt indicatori obișnuiți ai funcționării defectuoase a plămânilor. Nasul este orificiul exterior al plămânilor și supapa respirației. Nasul înfundat sau care curge este de asemenea un alt indicator al plămânilor suferinzi.

Pneumoniile: rănile emoționale, mâhnire, pesimism, disperare, depresie îndelungată.
Toate acestea conduc la convingerea că ești neglijat, uitat, înlăturat, neapreciat, astfel se acumulează stres la nivelul relațiilor (de orice fel, mai ales cu propria persoană). Aceste persoane sunt cele care emit judecăți de valoare, se simt înșelate și uneori plănuiesc chiar răzbunare, sunt cele care spun că ei dau mai mult, iar viața le returnează prea puțin.
Simțul dreptății este mai presus decât iubirea, toleranța și iertarea.
Depresia poate avea cauze multiple:
– neadaptare (viața ca o pedeapsă), neacceptare a realității;
– în urma unor traume (moartea cuiva drag);
– nemulțumiri personale;
– discrepanța între potențialul interior și posibilitățile exterioare;
– discrepanța yin – yang (femei în corp de bărbați și invers);
– multe dependențe, multe așteptări;
– experimentarea unei game sărace de trăiri (prea puține experiențe);
– lipsa iubirii și a prețuirii de sine;
– lipsa autocunoașterii.

Intestinul gros: organ yang cu energia Metalului
Intestinul gros este numit „Ministrul Transporturilor”. El joacă un rol esențial în menținerea echilibrului si purității fluidelor organice, contribuind de asemenea la controlul porilor și al procesului de transpirație. Aflat în relație cu plămânii prin energia Metalului, intestinul gros este acționat de aceștia prin expansiunea și contracția diafragmei – mușchi care impulsionează peristaltismul și reglează presiunea abdominală. Astfel, intestinul leneș poate fi stimulat și constipația vindecată prin respirație diafragmatică adâncă (abdominală) și prin tonifierea energiei plămânilor. În mod similar, plămânii congestionați și astuparea căilor bronşice sunt probleme ce pot fi rezolvate prin purgația intestinelor.
Are rol în absorbția apei și a electroliților, digestia proteinelor și glucidelor, formarea materiilor fecale.
Somatizări care pot avea următoarele efecte psihologice:

Colită = nesiguranță, teamă de înfrângere, mediul supraexigent.
Diaree = fugă, renunțare, „Nu am control asupra situației”.
Constipație = înverșunare, refuzul de a te elibera de vechile idei, tipare, „Vreau, am nevoie de control suprem”, „Nimeni nu le face cum le fac eu!”

Rinichii: organe yin cu energia Apei
Cunoscuți sub numele de „Ministrul Puterii”, rinichii sunt considerați cel mai important rezervor de energie al corpului. Energia originară, prenatală, (yuan-chee) care constituie baza vieții, este depozitată în rinichi; de aceea, ei sunt numiți si „Rădăcina Vieții”. În viziunea chineză, sistemul organului renal include totodată și suprarenalele (formate din medulara și corticala suprarenalei). Aceste glande stau ca niște căciuli pe polii renali superiori și secretă o gamă largă de hormoni esențiali care reglează metabolismul, excreția, imunitatea, potența sexuală și fertilitatea. Distrugerea corticosuprarenalei este fatală. Sistemul renal include, de asemenea, ceea ce chinezii numesc „rinichii externi”: testiculele la bărbați și ovarele la femei. Astfel, rinichii controlează funcțiile sexuale și de reproducere și fumizează sursa primară de vitalitate sexuală a corpului, vitalitate considerată de chinezi un indicator major al stării de sănătate și imunitate.
Rinichii sunt responsabili cu filtrarea metaboliților reziduali din sânge și evacuarea prin urină la nivelul vezicii urinare. Împreună cu intestinul gros, rinichii reglează balanța fluidelor în organism. Totodată, ei controlează echilibrul acido-bazic (pH) prin filtrarea selectivă sau prin reținerea diverselor minerale în organism. Rinichii, în particular glandele suprarenale, sunt foarte vulnerabile la vătămare prin stres excesiv și abuz sexual. În viziunea chineză, această vătămare constituie o cauză majoră a deficienței imunitare, a scăderii vitalității și a impotenței sexuale.
Rinichii controlează creșterea și dezvoltarea oaselor și hrănesc măduva – sursa de globule albe și roșii a organismului; slăbirea energiei rinichilor este astfel o primă cauză de anemie și deficiență imunitar. Chinezii consideră că măduva spinării și creierul sunt forme ale măduvei osoase și de aceea memoria slabă, dificultățile de gândire și durerea de spate sunt privite ca indicatori ai dereglării funcției renale și ai deficienței energetice a rinichilor.
Vitalitatea rinichilor se reflectă în exterior prin starea generală a părului de pe cap și de pe corp și se asociază cu orificiul urechilor. Tinitusul (țiuitul urechilor) este astfel un semn de disfuncție renală. Rinichii reprezintă sediul curajului și al voinței și de aceea orice deficiență a rinichilor și a energiei lor se exprimă prin sentimente de teamă și paranoia. Frica intensă poate produce urinare involuntară, un fenomen cunoscut de altfel și în medicina occidentală.
Rinichii, pe lângă cele două funcții principale, aceea de a excreta produșii finali de metabolism și de a controla concentrația majorității constituenților organismului asigurând astfel homeostazia și echilibrul acido-bazic (starea de normalitate este atunci când plasma sangvină are un pH ușor alcalin = 7,34) mai au și următoarele roluri:
Formarea și eliberarea reninei (cel mai puternic vasoconstrictor), care duce la hipertensiune tradusă prin tinitus (zgomot în ureche).
Formarea și eliberarea eritropoietinei (hormon care stimulează formarea globulelor roșii). Chinezii spun că rinichii stochează esența substanței care produce măduva oaselor.
Activează vitamina D3 care duce la fixarea calciului și implicit la formarea oaselor.
Gluconeogeneza: formarea de glucoză din alți compuși, în situația în care organismul nu mai dispune de rezerve de glucoză, activitatea psihică intrând în avarie în urma lipsei de glucoză.
Blocarea funcției renale determină preluarea funcției de excreție de către piele, apărând astfel acneea, eczemele, coșurile, furunculele, bubele, care semnifică neacceptarea sinelui.
Stări continue de frică, panică care duc la pierderea spontaneității, incapacitatea afirmării de sine. Frica (moștenită sau dobândită) reprezintă cel mai facil mod de manipulare al unui om fără încredere în viață (frica de a nu fi iertat, frica de a greși, uneori frica de a fi fericit, teama de a avea succes). Frica înseamnă lipsă de credință în Divinitate, neîncredere în șansa personală, neîncredere în forțele proprii.

Vezica urinară: organ yang cu energia Apei
Vezica urinară este numită „Ministrul Rezervorului”, fiind responsabilă cu stocarea și excreția fluidelor reziduale coborâte din rinichi’. Ca organ, vezica are numai această funcție, dar ca sistem energetic este intim legată de funcțiile și echilibrul sistemului nervos autonom – aceasta pentru că meridianul energetic al vezicii coboară prin spatele corpului de la cap la călcâie, cu două ramuri paralele care se întind de-a lungul fiecărei părți a coloanei vertebrale. Aceste patru ramuri ale meridianului exercită o influență directă asupra trunchiurilor simpatice și parasimpatice ale sistemului nervos autonom, ale căror fibre nervoase se întind de asemenea de-a lungul coloanei vertebrale. Stresul cronic, o problemă obișnuită a vieții modeme, suprasolicită sistemul simpatic cauzând tensiune și durere de-a lungul coloanei vertebrale și la periferia ei. Această durere poate fi ameliorată prin stimularea fluxului energetic de-a lungul ramurilor spinale ale meridianului vezicii urinare. Această stimulare induce relaxarea totală prin întoarcerea sistemului nervos autonom la modul ele lucru odihnitor, de revigorare, de tip parasimpatic. Terapia chineză prin masaj se concentrează în principal pe aceste patru ramuri spinale ale meridianului vezicii urinare, datorită influenței lor directe asupra sistemului nervos autonom care reglează toate funcțiile vitale ale corpului.
Urinări dese – anxietate, stări de nervozitate – „slab de vezică” (popular spus: „de bășică”) denotă neputința.

Pericardul: organ yin cu energia Focului
Cunoscut ca „Paznicul Regelui”, pericardul este sacul protector al inimii. Deși nu este recunoscut ca atare în fiziologia occidentală, medicina chineză îl consideră organ cu energia Focului, a cărui funcție specială este aceea de a proteja inima. Cordul nu este apărat fizic doar de pericard ca atare, ci și de energia lui care previne leziunile creeate  de energiile emoționale excesive generate de alte organe (mânia – de ficat, teama – de rinichi, sau supărarea – de plămâni). În sistemul de sănătate chinez, accesele extreme ale celor Șapte Emoții sunt privite ca distrugători puternici ai echilibrului energiei interne și cauze majore de boală. Fără protecția pericardului, inima ar fi mai susceptibilă la fluctuațiile radicale ale energiei cauzate de orice creștere sau scădere emoțională bruscă.
Pericardul ajută de asemenea la reglarea circulației în majoritatea vaselor sangvine care vin și pleacă de la inimă. Emoțional, energia pericardului se află în relație cu sentimentele de dragoste, corelând astfel aspectele fizice cu cele emoționale ale activității sexuale. Aceasta se realizează prin moderarea energiei sexuale brute a rinichilor cu atotcuprinzătoarea dragoste generată de inimă.

Triplul Arzător: organ yang cu energia Focului
Acest sistem de organe energetice, nerecunoscut în fiziologia occidentală, este numit „Ministrul Stăvilarelor și Drăgilor”, fiind responsabil cu deplasarea și transformarea diferitelor solide și lichide din întregul organism, cu producerea și circulația energiei de nutriție (ying chee) și a energiei de protecție (wei chee). Nu este un organ autonom unic, ci mai degrabă un sistem energetic funcțional implicat în reglarea activității altor organe. Se compune din trei părți cunoscute sub numele de „arzătoare”, fiecare fiind asociat cu una din cele trei cavități principale ale corpului: torace, abdomen, pelvis. Un vechi text medical chinezesc spune: ,,Arzătorul Superior controlează intrarea, Arzătorul Mijlociu controlează transformarea, Arzătorul Inferior controlează eliminarea”.
Arzătorul Superior se întinde ele la baza limbii până la intrarea în stomac și controlează aportul de aer, alimente si lichide. El armonizează funcțiile inimii și ale plămânilor, guvernează respirația, reglează distribuția energiei de protecție către suprafața externă a corpului.
Arzătorul Mijlociu cuprinde zona de la intrarea în stomac până la orificiul piloric si controlează digestia prin armonizarea funcțiilor stomacului, splinei și pancreasului. Este responsabil cu extragerea energiei de nutriție din alimente și fluide și distribuirea ci ele-a lungul sistemului meridian spre plămâni și alte părți ale corpului.
Arzătorul Inferior se întinde de la pilor în jos, către anus și traiectul urinar, și răspunde ele separarea produselor de digestie pure de cele impure, absorbția substanțelor nutritive, eliminarea reziduurilor solide si lichide. El armonizează funcțiile ficatului, ale rinichilor, ale vezicii urinare și ale intestinelor gros și subțire și reglează de asemenea funcțiile sexuale și de reproducere.

Sursa: http://terapiialternative.ro