Chisturile renale

Chisturile renale modifică dimensiunea rinichilor și le reduc capacitatea de a funcționa normal. În timp, boala evoluează și poate duce la complicații grave.  

Rinichiul polichistic sau boala polichistică a rinichilor este o afecțiune ereditară, caracterizată prin dezvoltarea de chisturi pline cu lichid, care înlocuiesc treptat cea mai mare parte a țesuturilor ambilor rinichi. Aceste chisturi, de dimensiuni diferite, reduc funcția renală. În cazul în care chisturile devin mari și numeroase, poate să apară insuficiența renală.
Există și o formă juvenilă a afecțiunii care este diagnosticată, de regulă, la naștere. Dar simptomele rinichiului polichistic apar cel mai des la adulții cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani. Se manifestă prin dureri, fie în regiunea inferioară a spatelui, fie abdominale, sânge în urină, creșterea tensiunii arteriale și, mai rar, chisturi pe ficat și pancreas. Boala are o evoluție îndelungată (10-20 de ani) și poate duce, în timp, la insuficiență renală.

Cum se pune diagnosticul

Metoda de diagnosticare este ecografia. Tomografia computerizată (CT) este cea mai eficientă, pentru că astfel medicul poate avea o imagine precisă a locului unde se află chisturile și a dimensiunii acestora. Examenul sumar de urină poate indica prezența albuminuriei și a hematuriei. Iar un examen biochimic al sângelui arată creșterea valorilor ureei și a creatininei în stadiile avansate de boală, cu instalarea insuficienței renale cronice.

Urmări posibile

1. Tensiunea arterială ridicată. Este o complicație obișnuită a bolii polichistice a rinichilor. Netratată, poate provoca leziuni ale rinichilor și poate crește riscul bolilor de inimă și al accidentului vascular cerebral. Este bine de știut că un control atent al hipertensiunii arteriale poate ajuta la încetinirea deteriorării renale.

2. Infecții urinare repetate. Apar sub forma de pielonefrită acută.

3. Infectarea chisturilor. Este cea mai frecventă complicație a rinichilor polichistici. Infecția trebuie tratată, fiindcă există riscul ca ea să se extindă la organe și țesuturi din apropiere.

4. Hemoragie intrachistică. Se manifestă prin durere acută, intensă și hematurie (sânge în urină).

5. Litiaza renală. Constă în apariția calculilor în rinichi.

6. Anevrismul cerebral. Persoanele cu afecțiuni renale polichistice prezintă un risc crescut de anevrism (dilatarea unei artere în creier), mai ales dacă acestea apar înainte de vârsta de 50 de ani. Riscul este mai mare dacă există un istoric familial de anevrisme sau dacă pacientul are hipertensiune arterială necontrolată.

7. Complicații ale sarcinii. La majoritatea gravidelor cu boală renală polichistică, evoluția sarcinii nu pune probleme. Totuși, în unele cazuri, femeile pot dezvolta o boală care le amenință viața, numită preeclampsie. Au cel mai mare risc sunt femeile care au probleme cu tensiunea arterială înainte de sarcină.

8. Insuficiența renală
Instalarea insuficienței renale cronice este una dintre cele mai grave complicații ale bolii renale polichistice. Rinichii își pierd treptat capacitatea de a elimina deșeurile din sânge și de a menține echilibrul dintre fluide și substanțe chimice din organism. Aproape jumătate dintre persoanele cu această maladie au insuficiență renală la vârsta de 60 de ani și 75% la vârsta de 70 de ani.

Persoanele cu tensiune arterială ridicată și o cantitate mai mare de proteine în urină prezintă un risc crescut de insuficiență renală. Pe măsură ce boala se înrăutățește, aceasta poate provoca insuficiență renală în stadiu final. Dacă apare insuficiență renală în faza terminală, este nevoie de dializă sau de transplant.

Este o complicație care constă în scăderea rapidă (insuficiență renală acută) sau lentă (insuficiență renală cronică) a funcției renale, rezultatul fiind incapacitatea de a menține echilibrul hidroelectrolitic și de a excreta substanțele toxice din organism.  Când rinichii nu funcționează la întreaga lor capacitate, aceste substanțe, care, în mod normal, sunt eliminate prin urină, se acumulează în organism, cu consecințe dintre cele mai grave.

De ce apare

Printre factorii favorizanți ai insuficienței renale se numără hipertensiunea arterială, obezitatea și diabetul, care provoacă leziuni ale vaselor sanguine din rinichi. Ea apare însă frecvent și la persoanele care suferă de lupus, de infecții, de cancer sau care au un istoric familial de probleme cu rinichii. De asemenea, poate fi indusă de utilizarea pe termen lung a aspirinei sau ibuprofenului, a acetaminofenului, consecința pietrelor la rinichi sau a măririi prostatei, care ajunge să obstrucționeze fluxul urinar. Cercetările au relevat că riscul de insuficiență renală poate fi redus cu peste 25% dacă tensiunea arterială este menținută la valori normale.

Sângele în urină, printre simptome

În primele etape, insuficiența renală nu are simptome. Deși 1 din 6 adulți suferă de această boală, mulți dintre ei nu știu că ceva este în neregulă cu rinichii lor.  Primele simptome sunt o stare permanentă de oboseală, umflarea gleznelor, a mâinilor sau a pleoapelor, dureri de cap, sughiț frecvent, senzații de greață și scăderea în greutate.
Mai târziu, apar sângele în urină sau în scaun, mărirea sau micșorarea fluxului urinar, dificultăți de respirație, apatia, crampele sau spasmele musculare și, în ultimele etape, convulsiile și semne albe pe piele, cu aspect de cristale.

Analize care o pun în evidență

Insuficiența renală poate fi depistată prin 3 analize: glicemie, creatinină și sumar de urină. De asemenea, o valoare mare a tensiunii arteriale sistolice poate fi un indicator al predispoziției la această afecțiune.
Specialiștii recomandă și utilizarea ratei de filtrare glomerulare, o analiză de sânge și de urină care măsoară cât de bine filtrează rinichii deșeurile din sânge. Pentru a contracara deteriorarea funcției renale, este necesar ca pacienții cu predispoziție sau diagnostic de insuficiență renală să fie monitorizați în mod regulat.

Poate fi nevoie de dializă

Insuficiența renală nu se vindecă, dar evoluția ei poate fi încetinită sau oprită. Acesta este un lucru esențial, deoarece, în stadiile avansate ale bolii cronice, apare nevoia de dializă.
Tratamentul depinde de forma și de stadiul bolii. Insuficiența renală acută necesită spitalizare rapidă. Urmează apoi un tratament simptomatic și un plan nutrițional personalizat. În cazul celei cronice, care este însoțită de o pierdere ireversibilă a țesutului renal, se începe cu tratamentul bolii de bază (diabetul sau hipertensiunea arterială, eliminarea pietrelor la rinichi etc.) și cu o dietă specifică, sub supravegherea medicului nefrolog.  Adesea, sunt prescrise diuretice și medicamente care previn modificări ale oaselor.

Se poate preveni

Insuficiența poate fi prevenită prin tratarea hipertensiunii arteriale și menținerea, pe cât posibil, a unui nivel normal al glicemiei, dacă suferim de diabet.
Dacă există vreunul dintre factorii care predispun la insuficiență renală, este necesar să mergem periodic la medic, pentru a evalua funcționarea rinichilor.  Și, desigur, acordă atenție unei alimentații sănătoase. Scapă de kilogramele în plus și renunță la fumat!

Sfatul specialistului

Dr. Corina Roșu, medic primar nefrolog

Rinichiul este un organ țintă în alte afecțiuni, cum ar fi: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, ateroscleroza sistemică. De cele mai multe ori, insuficiența renală este asimptomatică și câteodată este diagnosticată în stadii avansate.
O persoană își poate pierde până la 90% din funcția renală, înainte ca primele simptome să apară. De aceea, consultația nefrologică nu trebuie ocolită dacă aveți dureri lombare, edeme (pleoape sau extremități umflate), dacă sunteți fumător sau dacă aveți una din afecțiunile menționate mai sus.
În România, specialiștii sunt de părere că ne confruntăm cu o creștere a prevalenței tulburărilor cronice de rinichi, pe de o parte, și cu o tendință de subdiagnosticare a acestora, pe de altă parte. Boala cronică de rinichi presupune o degradare progresivă și ireversibilă a funcției renale, de aceea prevenirea și diagnosticarea precoce devin obiective esențiale.

Sursa: clik.ro